Sari la conținut

Tăierea și gravarea lemnului, placajului și MDF-ului

Lemnul este materialul cel mai folosit pe majoritatea mașinilor laser și cel care generează cele mai multe întrebări, pentru că două dintre problemele lui tipice arată ca defecțiuni ale mașinii, dar nu sunt.

Când gravați lemn, suprafața din jurul gravurii iese adesea pătată în maro sau galben. Reducerea puterii nu elimină pata. Doar slăbește gravura, pentru că pata nu este produsă de fascicul.

Nu este ardere. Este fum care se condensează înapoi pe suprafață. Fumul iese din tăietură, se deplasează și depune rășină și gudron pe lemnul din jur. Speciile mai deschise la culoare și mai poroase îl absorb mai ușor, motiv pentru care se vede atât de clar pe mesteacăn, tei și plop.

De aici rezultă două soluții: împiedicați fumul să se depună sau împiedicați-l să atingă lemnul.

Acoperiți suprafața înainte să o puneți în mașină. Laserul arde prin mască, masca prinde fumul, iar după aceea o dezlipiți și rămâne lemn curat, cu linii gravate clare. Fără niciun pas de curățare.

Trei variante, iar diferențele contează:

Cea mai potrivită pentru La ce să fiți atent
Folie de mascare făcută pentru laser Producție, suprafețe mari Costă mai mult, dar are aderență mică și este făcută exact pentru asta
Bandă de transfer din hârtie Acoperire largă, cost mic pe m² Vine în role late, ceea ce vă scutește de multe îmbinări de bandă
Bandă albastră de zugrav Lucrări mici, ocazionale Merge la nevoie, dar are aderență mai mare; poate lăsa adeziv pe lemnul poros sau delicat, iar pe o suprafață mare îmbinările se văd
  • Extracția. Un flux de aer bun îndepărtează fumul înainte să se poată depune. O extracție slabă este o cauză directă a petelor de suprafață. Vedeți fumul laser și de ce extracția este obligatorie.
  • Air assist (suflarea de aer). Ține fumul departe de tăietură și reduce flacăra și carbonizarea marginii. Lemnul are nevoie de mai mult aer decât acrilul: de cât air assist aveți nevoie?
  • Mai repede și mai puternic este adesea mai bine decât încet și blând. O trecere rapidă arde mai puțin adânc în fibra din jur decât o trecere lentă, care încălzește o zonă largă.

O șlefuire ușoară îndepărtează petele de suprafață de pe lemnul masiv, dar rotunjește și marginile clare ale gravurii. O lavetă umedă sau cu puțin alcool denaturat ridică o parte din reziduuri, dar aveți grijă: apa ridică fibra și poate întinde pata. Data viitoare mascați; este mult mai puțină muncă.

Două plăci, același furnizor, aceeași comandă, aceleași setări: una se taie curat, cealaltă nu.

Aceasta este o proprietate a materialului, nu o defecțiune:

  • Goluri interne. Placajul mai ieftin are goluri între straturi. Fasciculul traversează un gol, își pierde punctul focal și nu mai taie stratul de dedesubt.
  • Straturile de adeziv. Adezivul dintre straturi arde altfel decât lemnul și poate fi mult mai rezistent. Cantitatea folosită variază de la o placă la alta.
  • Umiditatea. Placajul umed se taie mult mai prost decât cel uscat. Materialul depozitat iarna într-un spațiu neîncălzit este un caz clasic.
  • Variații de specie și densitate între plăci și în cadrul aceleiași plăci.

Ce ajută efectiv:

  • Cumpărați placaj mai bun. Placajul de mesteacăn pentru laser sau pentru mobilă costă mai mult, dar are mult mai puține goluri. În producție, de obicei se amortizează din rebuturile evitate.
  • Depozitați-l plan, uscat și în interior și lăsați-l să se aclimatizeze înainte de tăiere.
  • Țineți placa plană. O placă arcuită se ridică din focalizare la mijloc, ceea ce dă tiparul clasic „taie pe margini, dar nu la mijloc”.
  • Două treceri în loc de una puternică trec adesea mai sigur prin materialul neuniform și lasă o margine mai bună.
  • Testați fiecare lot nou, în loc să presupuneți că setările de luna trecută sunt în continuare valabile.

Dacă o placă pe care o tăiați înainte nu se mai taie deloc, parcurgeți laserul meu nu mai taie de tot înainte să dați vina pe lemn.

MDF-ul se taie și se gravează curat și previzibil; este mult mai uniform decât placajul, pentru că nu are fibră, straturi sau goluri.

Costul vine din liant. MDF-ul produce foarte mult fum și un reziduu rășinos lipicios, care:

  • încarcă filtrele mai repede decât orice alt material obișnuit,
  • se depune pe lentilă și pe oglinzi, deci vă puteți aștepta să curățați optica mai des,
  • lasă pe marginea tăieturii o carbonizare mai groasă și mai închisă decât lemnul masiv.

De aceea MDF-ul are nevoie de o extracție dimensionată pentru lucrare și de verificarea mai deasă a opticii: curățarea lentilei.

În linii mari:

  • Lemnele deschise la culoare, cu puțină rășină (mesteacăn, tei, arțar, plop) se gravează cu cel mai bun contrast, pentru că arsura iese în evidență pe lemnul deschis. Tot pe ele se văd cel mai mult petele de fum.
  • Lemnele închise la culoare (nuc, cireș) se gravează curat, dar cu mai puțin contrast, pentru că o arsură închisă pe lemn închis se vede mai puțin.
  • Rășinoasele (pin, brad) se gravează inegal, pentru că inelele bogate în rășină ard foarte diferit față de lemnul dintre ele. Rezultatul va fi dungat.
  • Esențele tari și dense (stejar, fag) au nevoie de mai multă putere la tăiere și se carbonizează mai mult la margine.
  • Fibra pronunțată se gravează inegal orice ați face, pentru că inelele tari și moi reacționează diferit.

Placajul subțire, cartonul și resturile ușoare sunt materialele care se aprind cel mai ușor. Nu lăsați mașina să funcționeze nesupravegheată, țineți masa curată de resturi mici și verificați că air assist funcționează.

Setări de pornire: tăiere, 100 W, gravare, 100 W și biblioteca de materiale BRM pentru LightBurn.

Pentru că lemnul variază atât de mult, tratați fiecare dintre acestea ca punct de pornire și faceți reglajul fin pe un rest de material: cum găsesc parametrii potriviți pentru materialul meu?

Pentru gravarea imaginilor pe lemn, la lemn intervalul dintre „nicio urmă” și „carbonizare închisă” este îngust, ceea ce influențează modul în care pregătiți imaginea.